În jurul Daciei sunt oamenii și lor le dăm cuvântul, pe mai multe voci. Unul dintre cei care s-au îndrăgostit de autoturismul copilăriei este domnul Cristian Toma Enciu, medicul veterinar care are o afinitate pentru toate necuvântătoarele, în special pentru Blanche și Rose Marie.
Cum a pornit această pasiune pentru autoturismul Dacia?
Hmm…păi să spun sincer am crescut într-o Dacie, nu era a părinților mei, era a unui fel de unchi – cumnat cu unchiul tatălui meu, a fost Dacia care m-a plimbat cel mai mult, unchiul acela nu avea permis de conducere în schimb tatăl meu avea , locuind la o distanță de 2 blocuri, în acelasi cartier, reușeam mai mereu să mă lipesc de o plimbare cu Dacia verde, nu îmi mai amintesc daca avea un nume și din păcate nu cred că Dacia verde mai este. Îmi aduc aminte că eram atras de farurile acelea dreptunghiulare, de modelul volanului de prin anii ‘83, iar plăcerea maximă era să stau pe scaunul șoferului și să virez stânga – dreapta, evident că volanul se bloca imediat dar eu continuam să conduc… Tot în perioada copilăriei am mai avut acces – să spunem – la o altă Dacie, portocalie, un alt unchi al tatălui o deținea, mereu îngrijită și bibilită, era o Dacie model mai vechi, estimez eu că undeva între anii ‘72-‘76.
Care e cea mai veche amintire legată de autoturismul copilăriei?
Amintiri sunt multe, având în vedere că mă puteam plimba cu Dacia verde, o amintire care este mereu vie în memoria mea este momentul în care împreună cu tatăl meu am plecat cu Dacia verde către o maternitate din sectorul 2 de unde l-am luat pe fratele meu nou născut și pe mama – asta este o amintire placută. Evident au fost și momente mai puțin plăcute și îmi aduc aminte o întâmplare tot cu Dacia verde care nu a mai vrut să plece de pe loc din intersecția de la Lizeanu- se rupsese o planetară.
De ce ai ales să achiziționezi o Dacie și nu alt model?
De ce Dacia? Păi…. pur și simplu, poate din cauza faptului că o cunoșteam, îi cunoșteam punctele slabe și pe cele tari. Mi-am dorit să ma plimb, să stau și să șurubăresc când îmi permite timpul la o Dacie, cred că Dacia este una din puținele mașini simple, la care poți șurubări fără prea multe cunoștințe de mecanică astfel încât să te poți deconecta de la problemele zilnice.
Câte Dacii deții în prezent?
În acest moment dețin doar 2 Dacii și anume pe Blanche și Rose Marie. Blanche a văzut lumina zilei undeva prin anul 1974 în județul Gorj. Pe olteancă am gasit-o pe un site dedicat vânzărilor de mașini, după o discuție cu proprietarul am luat decizia să plec după ea, zis și făcut. A doua zi de dimineață împreună cu un coleg am plecat spre Târgu Jiu unde am întalnit-o pe olteancă, fusese a bunicului vânzătorului, suferise o vopsire dar am decis să plecăm împreună, după ce am facut actele am plecat la drum. Până la intrarea în București olteanca a mers ireproșabil, cu o viteză medie de 90-100 km pe oră, se ținea excepțional la drum. Când a călcat pe asfaltul din București nu a mai vrut să meargă deloc, era trecut de ora 21, prin luna februarie a lui 2013. Mă adusese în stare să o las acolo, să o las la primul REMAT ce îmi iese în cale, noroc că era tarziu și nici unul nu era deschis. Într-un final am ajuns cu ea acasă, undeva în zona Pantelimon, după aproximativ 2 ani a intrat într-un process de restaurare.
A doua dragoste, dacă putem să îi spunem așa este Rose Marie, nu am o explicație pentru nume dar așa o cheamă. Născută și crescută în Argeș a plecat împreună cu prima proprietară în Târgu Neamț, de unde a decis să vină împreună cu mine la București. Ea este cu doar 3 ani mai mică decât mine, eu avand 35, am parcurs drumul până la București fără probleme. Acum este în plin proces de restaurare, în momentul în care scriu aceste rânduri urmează să fie dezechipată și trimisă la sablat, urmând ca până la primăvară să poată din nou să circule mândră pe șoselele patriei.
Ai de gând sa mai achiziționezi și alte autoturisme ale copilăriei?
Cu siguranță nu mă voi opri aici, am în plan achiziția unui Oltcit, am fost la un pas de a face acest lucru, dar nu a fost să fie. Aș mai dori să am în mica mea colecție și o Lada 1500. Având în vedere că la primăvară voi finaliza garajul cu 6 locuri, va trebui să mai achiziționez una sau două mașini.
Ce planuri de viitor ai legate de Dacia?
Planurile mele față de cele două Dacii se învârt între finalizarea garajului și o conservare cât mai bună a lor astfel încât peste ani de zile să fie în stare cât mai bună.
Ea, mașina, își merită povestea spusă până la capăt, pentru că există oamenii care își dedică mult timp menținerii în viață a acestui macro-univers numit Dacia. Așteptăm poveștile tuturor celor care dețin un autoturism al copilăriei fie pe pagina de facebook a comunității noastre sau chiar aici pe site.
Fotografii: © Albert Vrăbiuță