În București, locul pe a cărui hartă se așează și fotografiile mașinilor prezentate în proiectul DACIA50, autoturismul copilăriei și-a negociat propriile spații, încadrându-se aproape organic în peisajul urban, camuflându-se, tranformându-și carcasa în timp datorită reacțiilor naturii și ale oamenilor la prezența corpului ei stradal.
În jurul Daciei sunt oamenii și lor le dăm aici cuvântul, pe mai multe voci.
Săptămâna aceasta împărtășim cum voi povestea unei Dacia 1300 de culoare gri, din anul de grație 1973. Mașină de om gospodar, care se trage dintr-o familie de iubitori ai cailor putere, așa cum aveam să descoperim ulterior, din spusele proprietarei.
Prima dată am avut motocicletă. Când au ieșit prima dată motocicletele rusești, erau KAU. Și le băgase la vânzare la magazinul București. Apoi am avut motocicleta nemțească MZ de 250. Era frumoasă, ce să zic?
Plecam împreună cu motocicleta, prin toată țara, pe la Târgu Mureș…și până la urma i-a cumpărat și ataș. Atașul ăla era așa frumos, parcă era o rândunică. Frumos de tot, era aceeași culoare, negru. L-am avut mult timp…
Înainte am avut Wartburg. Când au ieșit prima dată Warburg-urile, și pe urmă au ieșit Daciile. Și a dat Warburg-ul și a luat Dacia.
- Motocicleta KAU
- Motocicleta MZ 250
- Automobilul Wartburg
Deși autoturismul copilăriei nu se află în cea mai bună condiție, nemaifiind mișcat de peste doi ani, el este la fel de prețuit ca în zilele sale de glorie.
Mergeam pe autostradă cu 110 km pe oră, așa era atunci. Peste tot am fost! Am fost la munte, la mare, la Bicaz, pe la Oradea, Timișoara, peste tot am fost cu ea. Barem la mare, în fiecare vară, de două ori, de trei ori pe an.
Unul din elementele care ne-au atras atenția la acest autoturism al copilăriei a fost sistemul antifurt care se găsea atât pe portiere, capacul de rezervor, cât si pe volan.
Înainte știi că astea se “căutau”, “se ciordăneau”, dacă nu eram cu ea…Și am avut ocazia și ne-a dat cineva două antifurturi de-astea…soțul meu a fost mecanic și nu s-a dezlipit de ea nici un pic, nu a vrut! Cu toate că sunt mai moderne astea care au apărut acum.
În urmă cu doi ani, soțul doamnei a decedat, autoturismul copilăriei păstrează încă vii amintirile dragi și momentele frumoase petrecute în familie. Dacia 1300 gri încă se menține într-o stare relativ bună, deși expunerea prelungită la intemperii și la vecini malițiosi și-au spus cuvântul.
A fost un om gospodar, a avut aparat de sudură, drujbă, cositoare, tot felul de instrumente, un om foarte îndemânatic. Și la condus foarte foarte prudent. Un singur accident am avut cu Dacia asta. A fost foarte atent.
Soțul nu s-a dezlipit de ea, cu toate că au iesit mașinile astea moderne. El a fost mecanic auto, unde a auzit ceva că nu e în regulă, el a pus la loc să fie la punct, să meargă ca lumea.
Fotografiile au fost realizate în zona 1 Decembrie 1918, în data de 6 Octombrie 2018.
Text și fotografii: Albert Vrăbiuță